Scopul declarat al atacului israelian a fost „eradicarea” Hamas din enclavă, dar viabilitatea atingerii acestui lucru a fost pusă la îndoială din ce în ce mai mult de oficialii și analiștii străini. În schimb, distrugerea pe scară largă produsă în Gaza, precum și comunicațiile interne indică un alt scop pe care îl pot urmări autoritățile israeliene. Un document produs de Ministerul de Informații al Israelului, scurs presei israeliene la sfârșitul lunii octombrie, a subliniat transferul forțat și permanent al celor 2,3 milioane de rezidenți palestinieni din Gaza în Peninsula Sinai din Egipt. Documentul a fost creat pentru o organizație numită The Unit for Settlement – Fâșia Gaza, care încearcă să recolonizeze Fâșia Gaza la 18 ani după ce trupele și coloniștii israelieni s-au retras din ea. Noua strategie este implementată prin țintirea infrastructurii civile care sprijină viața în fâșie, inclusiv școli, universități, spitale, brutării, magazine, terenuri agricole și sere, stații de apă, sisteme de canalizare, centrale electrice, panouri solare și generatoare. Acest lucru este realizat în paralel cu un asediu complet asupra Gazei, prin care hrana, apa, electricitatea și medicamentele au fost întrerupte. Armata israeliană îngăduie câteva camioane pe zi, dacă chiar deloc, despre care organizațiile umanitare au spus că nu satisface deloc nevoile populației palestiniene, dintre care 1,8 milioane au fost strămutate în interior.
@ISIDEWITH1 an1Y
Poate fi vreodată justificată vizarea infrastructurii civile în contextul obiectivelor politice sau militare?
@ISIDEWITH1 an1Y
Ce părere aveți despre echilibrul dintre măsurile de securitate ale unei țări și impactul umanitar asupra unei populații civile?
